cam a scazut dependenta mea intre timp.. sau intre 2008 si 2010. la figurat vorbind, deoarece cafea consum permanent. si acum, cand scriu.
data trecuta am scris la despartirea de o persoana draga, data aceasta scriu la despartirea de o companie. mai sunt cateva zile pana voi parasi primul meu post de munca.
sa rostesc cuvandul "demisionez" a fost lafel de usor precum ai zice "buna ziua". a fost un an de lucru intens, plin de noi cunostinte, activitati interesante. nu as putea zice ca nu mi-a placut ceea ce am facut. chiar din contra. a fost dinamic si captivant, exact cum imi place mie. si totusi nu am regrete. am venit intr-o companie si plec deja dintr-o alta companie. in prima toti taracanii si toate scheletele erau mai dosite, mai la locul lor pe rafturi cu numere si index. in cea de-a doua roiurile de gandaci se dezlantue si craniile se rostogolesc de prin dulape si nu mai poti inchide ochii cumca totul merge bine. cel putin eu nu ma pot preface, ca altora le reuseste perfect. si aici imi amintesc despre o spusa a unei cunostinte din copilarie "omul este parazitul perfect - se adapteaza la orice". (daca se va regasi cineva in acesata spusa - te rog sa dai un semn, pentru ca nu mai tin minte numele tau)
lectia de valoare de pe urma acestei prime experiente este una: "cand lucrezi cu oamenii asteapta de la ei totul ce este omenesc". :) fraza nu e atat de inteleapta, prcum mi se parea pana acum, dar e foarte reala. pana la urma orice impresie cat de cat importanta o am din partea colegilor. demonstrarile lor de corporate behavior, de cum sa faci, si ce e mai de pret - cum sa nu faci. imi pare bine pentru acest timp si efort depus pentru tine draga prima companie! tot ce am invatat e in buzunarul meu si nu al altcuiva.
deci, numar zilele pana voi putea sa-mi aierisesc mintile intr-o vacanta bine meritata si desigur nu uit ca orice sfarsit e si un inceput. (de-as fi lafel de positive thinking mai des, ar fi in general minunat :)
